O picătură de apă ce cade neîncetat sapă şi in piatră. W. Bion
„În lumea de azi, multe persoane trăiesc în mod cronic un sentiment de deprimare şi anxietate uşor, de indispoziţie. Ele se prezintă la psihoterapeut- atunci când căuta cu adevărat un tratament- cu sentimental confuz ca nu ar trebui să aibă nevoie de ajutor, de vreme ce nu există nimic deosebit traumatic legat de experienţele lor din perioada creşterii sau a copilăriei. Îşi exprimă ruşinea de a nu fi capabile să găsească o sursă dramatică, distinctă, care ar putea să dea socoteală pentru nefericirile lor comune, dar profunde şi depline. De fapt, astfel de oameni pot să mărturisească faptul că s-au simţit mai mult sau mai puţin iubiţi în cercul familiei lor de origine; ei îşi pot recunoaşte norocul de a avea siguranţa materială şi succes personal; ei pot insista asupra faptului că nu e nimic cu adevărat în neregulă cu vieţile lor. Acest lucru îi face să le fie şi mai ruşine şi să fie şi mai critici cu ei înşişi în ceea ace priveşte starea lor internă nefericită.
Experienţa micro-traumatica este, prin definiţie, ceva ce se desfăşoară cu subtilitate, şi astfel, impactul său rămâne neexprimat, disociat sau reprimat. Pentru că nu a văzut lovitura venind şi nu a înregistrat impactul complet al acesteia, persoană nu s-a apărat în mod adecvat. Ea nu a făcut nici paşii reparatori sau protectivi care ar fi putut să aline rana şi consecinţele ei imediate sau să împiedice eventualele reapariţii. Aşa că răul produs se acumulează, iar rezultatul este o deformare a sentimentului binelui, eficienţei sau unităţii.
O formă de micro-trauma care a fost deja bine formulate în literatura psihanalitică şi care se bucura de o anumită notorietate este mecanismul de “gaslighting”.
Este, mai întâi de toate, un tip de comportament în care un individ încearcă, cu variate grade de succes, să influenţeze judecată unui al doilea individ prin determinarea celui din urmă să se îndoiască de validitatea propriului raţionament. Motivaţia poate fi conştientă, deşi de obicei este inconştientă; şi, aproape invariabil, motivele conştiente sunt raţionalizări şi/sau distorsiuni ale unor motive mai profunde, mai complexe şi mai puţin acceptabile. Victima devine nesigură şi derutat în ceea ce priveşte capacitatea ei de a-şi evalua percepţiile interne sau externe şi integritatea testării realităţii pe care o întreprinde. În mod schematic, cel puţin, ar trebui să facem diferenţa dintre gaslighting şi acele fenomene în care pot exista experienţe comparabile de îndoială şi nesiguranţa privind percepţiile unei persoane, în primul rând din cauza unor dificultăţi intrapsihice… spunem “cel puţin schematic” pentru că, în practică conflictele interne joacă întotdeauna un rol. Victimele, pe de altă parte, sunt invariabil nesigure de propriile lor percepţii şi motivaţii. Aceasta insecuritate pare să se ivească mai întâi din unele date biologice, susţinute de un mediu de creştere care zdruncina credinţa copilului în sine şi în lumea lui. Se pare că nu toţi indivizii vor reacţiona predictibil în acelaşi mod la o încercare de gaslighting sau la întâlnirea cu acelaşi individ care practică metoda. Dacă la victimă mecanismul de gaslighting întâlneşte o zonă de conflict intern ce implică lăcomie, vinovăţie sau ruşine, şansele acelei tentative de a avea succes vor fi considerabil sporite.”
Informaţiile de mai sus sunt preluate din cartea „Micro-Trauma” de Margaret Crastnopol, o pionieră în acest domeniu foarte interesant de studiat mai în amănunt. În această perioadă tulbure, este necesar şi recomandat să ne îndreptăm atenţia şi spre sănătatea noastră psihică şi emoţională, astfel încât să ne gestionăm emoţiile şi stările într-un mod suportiv şi care să ne ajute şi să ne sprijine. Este necesar să vedem lucrurile aşa cum sunt şi să recunoaştem, în primul rând faţă de noi, emoţiile pe care le trăim şi momentele sau situaţiile care ne copleşesc. Fii atent/a la tine şi la trăirile tale şi cere ajutorul atunci când ai nevoie.
Cu drag,
Marina