O picătură de apă ce cade neîncetat sapă şi in piatră. W. Bion
„În lumea de azi, multe persoane trăiesc în mod cronic un sentiment de deprimare şi anxietate uşor, de indispoziţie. Ele se prezintă la psihoterapeut- atunci când căuta cu adevărat un tratament- cu sentimental confuz ca nu ar trebui să aibă nevoie de ajutor, de vreme ce nu există nimic deosebit traumatic legat de experienţele lor din perioada creşterii sau a copilăriei. Îşi exprimă ruşinea de a nu fi capabile să găsească o sursă dramatică, distinctă, care ar putea să dea socoteală pentru nefericirile lor comune, dar profunde şi depline. De fapt, astfel de oameni pot să mărturisească faptul că s-au simţit mai mult sau mai puţin iubiţi în cercul familiei lor de origine; ei îşi pot recunoaşte norocul de a avea siguranţa materială şi succes personal; ei pot insista asupra faptului că nu e nimic cu adevărat în neregulă cu vieţile lor. Acest lucru îi face să le fie şi mai ruşine şi să fie şi mai critici cu ei înşişi în ceea ace priveşte starea lor internă nefericită.